Inca mai exista oameni pentru care "Hai sa facem!" este o deviza de viata si unul dintre acestia este directorul Scolii nr. 148 din Bucuresti, Marcel Tamas.

In cautarea unei scoli care sa formeze o echipa de oina in sectorul 6, am batut si la usa biroului domniei sale, pe neanuntate si cu inima indoita. In timp ce ii vorbeam despre ce ar trebui sa fie oina, privirea imi era atrasa de drapelul tricolor, cu franjuri si ciucuri aurii, desfasurat pe peretele din spatele sau: asa imagine vezi de obicei in filmele americane!

Domnul Tamas ma intrerupe repede: "Bine, dar ceea ce imi spuneti mie acum ar trebui spus tuturor profesorilor, din toate scolile. Eu sunt profesor metodist de educatie fizica pentru profesorii din 27 de scoli si peste trei zile avem planificata intalnirea metodica. Puteti veni? Aveti ceva materiale informative sa le oferim?".

Ce s-a intamplat mai departe este banal si as plictisi sa povestesc, dar sa nu ne imbatam cu apa rece: cu 27 de profesori in plus nu se face primavara in oina!

Scoala 148 va avea echipa de oina in anul scolar urmator, si poate si altele dintre cele 27 participante, dar aceste initiative voluntare nu pot compensa lipsa unui program national de popularizare.

Daca privim la programele nationale care se finanteaza acum, apare ca fireasca intrebarea: daca oina ar fi fost jocul specific al unei anumite minoritati, tot asa de ignorat ar fi fost?

Inapoi la stiri